Strofa I.
Intr-o lume-n care nu mai ai rabdare,
Intr-o lume-n care nu mai ai nicio scapare,
Toti vor sa te doboare, o sa rezisti oare?
Am incercat de toate, da' nu se mai poate!
Sentimentele nu mai conteaza,
E o lume-n care toti abereaza,
Sunt cu doua fete si mimeaza,
Ma mir, cum de mai le e inima treaza?
Suflete abandonate, sperantele furate,
Toate astea sunt aruncate,
Cu multa usurinta.
Omul nu mai poate fi numit fiinta!.
Refren.
Trebuie sa ne schimbam!
Trebuie sa devenim ceea ce visam,
Avem un singur drum pe care sa-l urmam,
Chiar daca-i bun sau rau, trebuie sa-l acceptam!.
Strofa II.
Nu mai exista loc de remuscare,
Nu mai exista vreun semn de intrebare,
Recunosc, am gresit cu totii,
Dar inca n-am picat in ghearele mortii.
Avem inca o sansa, tre' sa ne-ncredem in ea!
Avem un scop comun, sa schimbam lumea,
Si ma-ntreb oare, cat o sa mai doara?
Cat timp raul ne mai inconjoara?!
Imi pare rau, dar ma simt din nou tras pe sfoara..
Nu e usor deloc, e ca si o povara.
Si chiar daca nu o sa reusim,
Raul asta, tot o sa il oprim!.
Refren.
Trebuie sa ne schimbam!
Trebuie sa devenim ceea ce visam,
Avem un singur drum pe care sa-l urmam,
Chiar daca-i bun sau rau, trebuie sa-l acceptam!.
..
Avem de mers pe un singur drum
Si avem de-ales drumul cel mai bun
Trebuie sa luptam pentru onoare
Trebuie sa ne ridicam din nou in picioare!