Strofa 1 :.
Inconjurat de zeci de indivizi, merg pe-aceeasi strada,
Al aceluiasi oras, in aceeasi tara,
Ma simt aprofundat, in zeci de sentimente,
Si-n acelasi timp, distrus de mii de regrete.
Vad acelasi peisaj in fiecare zi,
Plin de oameni cu doua fete, stii,
Ca generatiile s-au schimbat, si am aflat,
De la un vechi batran, ce-a rasuflat,
Mii de idei, care-au expirat,
Drumurile noastre, s-au schimbat,
E greu si las capul plecat,
Ma gandesc, oare cat mai am de alergat,
Ca sa schimb, o lume-ntreaga,
Chiar daca-i prea tarziu, toate se leaga,
Toate astea au iesit din aceeasi teava,
Caracterul omenesc, e plin de pleava.
Strofa 2 :.
Nu pot ramane cu gandul impacat,
Ca toti prietenii mei au plecat,
De caracterul bun ei s-au detasat,
Iar anturajul, pe toti i-a schimbat.
Zilele trec, cu multa rapiditate,
Violenta duce mult mai usor la moarte,
Oamenii sunt privati de libertate,
Si sunt speriati dupa atatea atentate,
Care lasa des sufletele sparte,
Sunt prea multe inimi necurate,
Care ranesc ingerii cu rautate,
Astia de sus ne planuiesc razboaie,
In timp ce altii cotrobaie-n tomberoane.
E prea multa ura, care ne curge-n vene,
Iar aripile gandului, nu mai au nici pene.
Strofa 3 :.
Oamenii se schimba, din bine-n rau,
Si-ncet incet, cu totii o sa cada-n hau.
Ispita de pe pamant, e ca un drog,
Rar mai vezi pe strada cate un monolog.
Relatiile sociale nu mai sunt OK deloc,
Ca sunt prea multi oameni care se inchid in bloc,
Pe capul nostru, se asaza un potop.
Bunatatea, nu mai are niciun loc,
Pacea si iubirea, degeaba le mai invoc.
E gol frate, nu mai e loc de respect,
Si inima, parca, vrea sa ne sara din piept.
Niciun presedinte, nu mai e corect.
Si-mi cer scuze, daca sunt prea direct :
Nimic din tara asta nu mai ramane perfect..
Deci AJUNGE!