Versuri Bade, sus în dealul morii
- Aneta Stan

Foaie verde trei bujorii
Bade, sus în dealul morii
Bade, sus în dealul morii
Crește floarea neuitării,
Crește floarea dorului, măi
Pe unde-am iubit întâi, măi,
Eu trec bade, bădișor, măi
Și-o ud cu lacrimi de dor, mă.

C-așa-i omul când iubește
La cel drag se tot gândește
Pe picioare se topește
După dragoste tânjește,
Câte dragosti or mai fi, măi
Nu-s ca dragostea dintâi, măi
Dragostea copilărească
Mângâiere sufletească.

Flori erau la horă-n sat, măi
Bade, când te-ai însurat, măi
Bade, când te-ai însurat, măi

Tare mult ai mai oftat, măi
Orice-ai zice, orice-ai face
N-ai luat floarea ce-ți place
Degeaba te mai gândești
La mândruța ce-o iubești.

Bade, anii trec în zbor, măi
Iar dorul rămâne dor, măi
Ascunsă-n inima lor, măi
Inima oamenilor, măi,
Că omul de îmbătrânește
Tot nu uită ce iubește
Că omul de-a îmbătrânit, măi
Tot nu uită ce-a iubit, măi,
Că omul de îmbătrânește
Tot nu uită ce iubește
Că omul de-a îmbătrânit, măi
Tot nu uită ce-a iubit, măi.