Privesc codru de departe,
În bataia soarelui,
Să-l colind ca altă dată,
A-şi mai vrea putere nu-i.
Închid ochii şi în minte,
Mă revăd iaraşi fecior,
Ţinand puşca bine-n mână,
Îmbracat în vânător.
Fă-ma doamne tânar iară,
Cu vre-o 10 ani măcar,
Să-mi port puşca în spinare,
Să colind prin codru iar.
C-am ajuns în toamna vieţii,
Şi prea singur am rămas
După anii tinereţii,
Singur stau şi plâng în cas'.
Câtau păsarile-n codru,
Iar eu colindam prin el,
Zace puşca ruginită,
Prăfuită într-un rastel,
Murgu scurmă cu copita,
Si nechează n-cetişor,
De poteca din pădure,
Stiu murgule ca ţi-e dor.
Fă-ma doamne tânar iară,
Cu vre-o 10 ani măcar,
Să-mi port puşca în spinare,
Să colind prin codru iar.
C-am ajuns în toamna vieţii,
Şi prea singur am rămas
După anii tinereţii,
Singur stau şi plâng în cas'.
Câinii mei de vânătoare,
Altă dată erau lei,
Nu mai pot s-alunge ursu,
C-au îmbătrânit şi ei,
Şi nici eu pe carabină,
Nu mai pot sa fiu stăpân,
Vânatori cătare plină,
Vă urează un bătrân.
Fă-ma doamne tânar iară,
Cu vre-o 10 ani măcar,
Să-mi port puşca în spinare,
Să colind prin codru iar.
C-am ajuns în toamna vieţii,
Şi prea singur am rămas
După anii tinereţii,
Singur stau şi plâng în cas'.