Deşi purtînd o grea povară,
Careta luneca uşor.
Brav vizitiu, cu barba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.
Trîntiţi în pernele caretii,
Preabucuroşi de-orice-ntîmplări,
Strigam: -"Hai mîna-n..!"
Sătui de somn şi desfătări.
Dar scade rîvna la amiază.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costişe, rîpi ne bagă-n groază.
Strigăm: -"Nebune, mai încet!".
Careta-n zbor întins ne poartă.
Spre seară ne-am obişnuit.
Ajungem moţăind la poartă-
Iar timpu-aleargă nesfîrşit.