Gani - Oglinzi

Faţă-n faţă, ce mai spui acum?
A trecut ceva, tu încă eşti pe drum
Îţi fereşti privirea, dar vezi că n-ai cum
De nu calci pe orgoliu ca pe caldarâm!
Credeai că-l dărâmi, da' doar te consumi, că-i tot în oglindă - îţi zâmbeşte
Păşeşti pe-un tărâm, ne hotărâm - cine pe cine prosteşte?
Ce lipseşte? Nu ştii. Cine-ai vrea să fii? Treptat te-aprinzi ca neonu'
Instinctul de conservare, ca la piaţa de peşte, dă tonu'
Te-amăgeai că dai totu', că nu-ţi faci loc cu cotu',
Că nu te dai după vânt precum cortu'
Că nu crezi o iotă, da' tot puneai botu',
Aşa că-n final cădeai tot tu...

Şi-ai pus stop - dacă ei nu-nţeleg, atunci de ce să te mai justifici?
Mulţi fac troc - îţi dau un picior dacă le-ntinzi o mână când te ridici
Şi oglinda societăţii sunt toţi - oameni, locuri, scopuri
Crezi c-o s-o spargi? Ghinion! Tot te vei vedea în cioburi...

Şi tot ce ştiu e că tot nu ştiu suficient
Şi n-am ajuns tot ce pot să fiu. Pentru un moment
M-am pierdut şi m-am regăsit printre indivizi
Ce nu se pot privi în faţă faţă-n faţă cu oglinzi
Şi-mi zic...

Poţi, ştii că poţi mai mult de-atât!
Fă-i pe toţi, fă-i pe toţi să-şi spună-n gând:
"Tu cu tine poţi să reflectezi,
Oglinda nu-ţi arată doar ce vrei să vezi
Nu sta-n întuneric, nu-ţi fi inamic
Când lumina lipseşte, nu mai vezi nimic..."

Dacă-s ciudată câteodată e fiindcă reflect ce văd...
Între patru ochi, c-o oglindă-n mijloc,
Fără dume fumate ca un chiştoc
Şi-i mişto că nişte vorbe menite să pişte
Au forţa să te mişte din restrişte către linişte
Pentru că vorbesc toţi prea mult, mult, mult
Ca o profă ce predă - acum nu mai ascult
Îmi dădea cu virgulă că nu puneam punct,
Suflet de copil forţat brusc să devină adult
Că dincolo de glume, de fum şi de lume sunt urme,
Diferenţe ce stau să se-adune...
Acum cauţi să te scoţi, gen cauţiune,
Da' ţi-o tai din scurt, ca un perciune!
Ieri azi era "mâine", deci cum rămâne cu "acum" atunci?
Realitate deformată, ca-n oglinzile din bâlci
Din senin, cer mult mai mult acum de la sine,
C-am avut mai multă încredere-n alţii decât în mine...

Şi tot ce ştiu e că tot nu ştiu suficient
Şi n-am ajuns tot ce pot să fiu. Pentru un moment
M-am pierdut şi m-am regăsit printre indivizi
Ce nu se pot privi în faţă faţă-n faţă cu oglinzi
Şi-mi zic...

Poţi, ştii că poţi mai mult de-atât!
Fă-i pe toţi, fă-i pe toţi să-şi spună-n gând:
"Tu cu tine poţi să reflectezi,
Oglinda nu-ţi arată doar ce vrei să vezi
Nu sta-n întuneric, nu-ţi fi inamic
Când lumina lipseşte, nu mai vezi nimic..."

Oglindă, oglinjoară, ai văzut, se poate
Chipuri desfigurate de vanitate
Arată-ne în noi noi gânduri şi fapte,
Că nu păstrăm nimic, dar le vrem pe toate...

Şi tot ce ştiu e că tot nu ştiu suficient
Şi n-am ajuns tot ce pot să fiu. Pentru un moment
M-am pierdut şi m-am regăsit printre indivizi
Ce nu se pot privi în faţă faţă-n faţă cu oglinzi
Şi-mi zic...

Poţi, ştii că poţi mai mult de-atât!
Fă-i pe toţi, fă-i pe toţi să-şi spună-n gând:
"Tu cu tine poţi să reflectezi,
Oglinda nu-ţi arată doar ce vrei să vezi
Nu sta-n întuneric, nu-ţi fi inamic
Când lumina lipseşte, nu mai vezi nimic..."

Autentificare