Stau singur si ma-ntreb,
De ce-am plecat de-acasa?
Sa fie blestemul
De veacuri ce ne-apasa.
Caci n-am gresit cu nimic
Doar cat am patimit.
Hulit am fost, fara rost,
De cei ce i-am iubit.
Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Si zorile s-au dus
Ce rece bate vantul.
Am asteptat infrigurat
Sa ma intorc 'napoi.
M-ati judecat, condamnat,
Dar cine sunteti voi?.
Caci timpul vostru s-a scurs,
In umbra marelui urs!
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare!
Astazi doare sarutul pe obraz!.
Dar dati-mi viata 'napoi,
Ce-am risipit pentru voi!
Uitand de tot si de doi
Ani de pribegie
Inc-o mie, dulce-a mai ramas.
Cazut-au frunzele
Le-a risipit furtuna.
Unde-s sperantele?
N-a mai ramas niciuna.
Un gand subit, nerostit
Ma-ncremeneste-n loc.
Ce-am asteptat, ce-am visat?
Nimic nu s-a schimbat.
Dati-mi viata n-apoi,
Ce-am risipit pentru voi!
Uitand de tot si de voi,
Prieteni de betie,
Dintr-o mie cati au mai ramas.
Si timpul vostru s-a scurs,
La umbra marelui urs!
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare!
Astazi doare sarutul pe obraz!.
Si timpul vostru s-a scurs,
In umbra marelui urs!
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare!
Astazi doare sarutul pe obraz!.
Dar dati-mi viata 'napoi,
Ce-am risipit pentru voi!
Uitand de tot si de doi
Ani de pribegie
Inc-o mie, dulce-a mai ramas.