E lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.
Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos si nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic .
Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un câine ulucind prin garduri .
O data, de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decât cazute foste scari
Decât cazute foste garduri.
Vecine, domnule, straine,
Nu înteleg ce-aveti cu mine
Stiu, scarile ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasa
De ce va suparati când vin?
Arare talpa mea apasa
Pedalele cu pas strain.
Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari .
Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez sa cada
Un corb nervos la moartea mea .
Si-acuma va implor zâmbiti
În lumea plina de urmari
Voi care farduri si ciori prasiti
Întunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scarï!
Na na na Na na
Y!M
Twitter
Facebook
Raporteaza o eroare la aceste versuri