Miros de flori printre mărăcini
Vântul bate puternic, dar eu prind rădăcini
Tot mai adânc înfipte prin beton până în inima pământului
Puterea gândului, forţa cuvântului
Un drum îngust şi-alunecos mă leagă de divinitate
Omul care-a fost Hristos
Unii mă ceartă că nu tolerez tot ce-i pe dos
Da ce să fac atunci când lumea îmi trage vibe-ul în jos
Miros de flori, printre mărăcini
Soarele arde tare oamenii care-s ca nişte maşini
Ploaia ne spală, căci de praf noi suntem plini
Vântul bate puternic, da eu prind rădăcini..
Pe-o scara larga unii urca lent, altii in picaj coboara
Un peisaj pictat pe-o coala alba care ma-nfioara
Suflete incatusate noua ordine mondiala
Dau sfara-n tara ca prostia da' pe afara
Mai bine treaz si nu mai dorm in orice caz
Io nu-s conform cu standardele lor ce-s imbibate-n cloroform
Aplicate pe constiinta si incepi sa vezi diform
Realitatea e o fita atunci cand umblii zombie-n somn
Ia-o usor, ia-o usor ca sa intelegi ca nu-i nimic intamplator
Pastreaza-ti calmu rece toate la timpu lor
Miros de flori, printre maracini Soarele arde tare oamenii care-s ca niste masini
Ploaia ne spala caci de praf noi suntem plini
Vantul bate puternic dar eu prind radacini.