# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Poezia se termină
- Stres

trimise de Equus35Equus35.

Poezia mea se termină atunci când e lipsit de vânt Pământul,
Când gândul e cufundat în abis şi pe foaie e gol rândul,
Când zece îngeri victorioşi spre Ceruri or să plece,
Flămând de lumină cad, mestecând întuneric rece,
Timpul trece, şi nu-mi schimbă decât înfăţişarea,
Îmi ia suflarea, dar totuşi eu nu văd schimbarea.
Am reuşit să schimb marea şi oceanul, l-am prefăcut în baltă,
Am scris pe minţi de piatră ca un ciocan şi-o daltă.
Dacă aici e lupta între bine şi rău, eu sunt lupta lor,
Un luptător gata să pună capăt nopţilor,
Dând putere zilelor şi muzicalitate,
Tu zi, calitate,
Conştient de acea stabilitate, nefiind nevoie de agilitate,
Poezia e limba în care vorbesc cu ce mă înconjoară,
Un pian şi o vioară îmi dau ajutor atunci când restul mă doboară.
Viaţa mea e o simfonie, poate cea mai neînţeleasă,
Dar dacă suferinţele sunt copaci atunci eu sunt într-o pădure deasă.
Binele mereu învinge, niciodată n-o să cad în păcat,
Mereu o să caut calea ce-a dreaptă ca un avocat,
Când lupta e gata, sabia-n teacă şi scutul sfărâmat,
Abea atunci pot spune că poezia mea s-a terminat!


Mai multe versuri Stres >>