Spune-mi azi dacă poţi să ştii cum zîmbeşt cum iubeşti cum trăieşti parcă în pustiu cum poţi zîmbi, cum poţi iubi
Şi spune-mi: ce-am făcut, m-am născut,
Nu am vrut, m-a durut, nu-nţeleg cum s-alerg
Încotro aş putea să merg cum să alerg.
Dar ştii ceva:
Nu vreau răspunsuri
Şi nu vreau nimic
Nu prin cuvinte voi fii iubit
Daca-ai vrea ai putea un copil să fii
Te-ar durea şi-ai vedea că mă poţi iubi.
Dacă vei ştii că poţi mai mult să zîmbeşti să iubeşti să m-accepţi chiar aşa cum sunt (să poţi zîmbi, să poţi iubi)
Sau poate ţi-e prea greu cred şi eu
Aşa cum sunt Dumnezeu m-a primit, m-a iubit
Şi doar atît mi-am dorit
Să spun la fel.