# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Explicit (bun)
- Cedry2K

trimise de LostepLostep.

De mic atrag gazele, de zici că fac manele
Tehnic bazat ca Pele, pe beat sau acapelle,
Ideile ce-mi trec prin minte-s rebele
fac un rap zici că sparg în cap sticle de bere,
De-aia tobele-s incredibil de grele,
cuvintele-s rele, tu simte-le vere
Doar cu nişte repere, plec ţintă spre stele
de când nu mai răspund la cerinţele Terrei,
Şi, tot am parcurs un drum de mii de mile de vile şi de nivele,
Am cam strâns mii de sechele de la mii de belele,
Da' nu m-am ascuns încă plătesc pentru filmele mele
Şi nu m-am ajuns, încă halesc merdenele
Lupte interioare, doar rimele-s cele ce mă scot din gânduri negre
Ce-mi ţes în minte mii de reţele din pământuri sterpe,
Cum să rămân de gheaţă când tot pământu fierbe în conflicte acerbe?
E ceaţă, e-ntuneric, dar tata mi-a zis pe faţă c-aşa e-n viaţă
Şi omu' n-a crescut vreo zdreanţă, rămân puternic!.

x1
Nu scuip să strălucesc, dacă răbufnesc
scuip până răguşesc, până mă sufoc şi tuşesc,
Până sunetişti surzesc,
Până boxele se prăbuşesc pe oagări ce bârfesc,
N-am vrut să cer, n-am conceput să linguşesc
de-aia oare nu reuşesc dup' atâta muncă?
Uite scenele când prestez, uite-mi venele cum pleznesc,
Da' stai, nu te bucura încă.

Nu te fute cu muzele mele c-o ard gelos
Ce fac, fac din suflet nu doar par zelos,
Poţi cel mult să mă acuzi că le fac pe dos,
şi că defapt viaţa e roz,
Da' dacă mă urăşti eşti muist sau doar foarte prost,
Cei mai sensibili se vaită că-s prea nervos,
dar eu ţip că mă doare boss,

íştia-mi cer să-mi cresc copiii în acest mediu canceros,
Visurile se fac cioburi când cad pe jos,
în acest cotidian greţos,
Decor urban jegos, nu mă-ntreba ce cost
sunt dispus să plătesc să schimb ceva, n-are rost,
Vorbesc serios că e rost de os de ros de toţi, da' ni se pune beţe-n roţi de către hoţi,
Ne mint ca pe copii idioţi,
Ne lasă fără chiloţi în morţii lor de vizigoţi poligoţi,
Da' de când toţi copiii ascultă Cedry2k,
sunt mai atent la ce zic,
Că dacă nu l-ai învăţat p-ăla mic ce-s metaforele,
N-o să-nţeleagă nimic şi dai vina pe mine că ţi-l stric,
Da' eu nu-s tătic decât dacă vorbim de rap,
indispus că-s sărac şi în plus tre' să-i atac pe unii,
Până nu-mi vin ei mie de hac, nu-i vorba că nu'mi plac, dar la cât de rău îmi fac
Ei şi diavolu-s tot un drac, tre dracu' să văd cum fac, să-l arăt şi lumii cumva,
Că, n-o sa ne vindecăm până-n secunda, în care toţi anticorpii ştiu exact unde'i buba,
Scuip dragoste pentru fraţi înfometaţi, condamnaţi, expropriaţi sau asasinaţi,
Milă (?) de spălaţi pe cap,
Silă de guvernanţi obsedaţi nu mai încap în cap.

x2
Nu scuip să strălucesc, dacă răbufnesc
Scuip până răguşesc, până mă sufoc şi tuşesc
Până sunetişti surzesc,
Până boxele se prăbuşesc pe oagări ce bârfesc,
N-am vrut să cer, n-am conceput să linguşesc
De-aia oare nu reuşesc dup' atâta muncă?
Uite scenele când prestez,
Uite-mi venele cum pleznesc
Da' stai, nu te bucura încă.