Zilelor care au trecut
Şi socoteala le-ai pierdut
De când jos la poarta ta
Nu, nimeni nu a mai trecut.
Nici la fereastră nu-s culori (?)
Trec numai norii călători
Simţi că-n tine e un gol
Cum e în cutia de scrisori.
Iar te-ai închis în odaia ta
Lacrimi în ochi ai, nu-i aşa,
Te întrebi să mai fi fost
Mai singură ca acum.
Tu, de asemeni, ai purta
Vinovăţia-n seama ta
Dar nici tu n-ai mai fost
Mai singur ca acum.
Parcă mai e ceva-ntre noi
Ce ne opreşte pe-amândoi.
Cum de-am lăsat de s-antâmplat
Toţi care ne-am însingurat.
Cum ne topim de acelaş dor,
Cum fiecare-i temător,
Cum poate fi mistuitor,
Vina e a noatră, a tuturor.
Rândul tău încă n-a venit.