# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Oameni de zapada
- Adrian Păunescu

Ninge sfint si pagin
Numai ochii ne ramin
Despartirea s-o mai vada
Ca, in rest, noi ne-am stins
Si-am ajuns de-atita nins
Niste oameni de zapada.
Ninge fara mila, ninge si ne doare,
ninge cu farime albe de pian,
ninge cu tristete si cu felinare
ninge ca la moartea inca unui an.

Citi au fost de garda –voie cer sa doarma
citi au fost cu somnul ratacesc pe strazi,
ne aflam in lume ca in tevi de arma
cind sugruma lupii fragedele prazi.

Ninge fara mila, cu vinovatie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nunta, ninge si sfisie,
se farimiteaza ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despartire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge sa desparta gheata si iubire,

oarbe felinare cad din univers.

Ninge ca pe piatra peste carnea noastra,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molima albastra,
ninge pe vaporul scufundat in port.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste ingeri, ninge peste vai,
ninge peste clopot, ninge
314e
peste ape,
ninge incredibil peste ochii tai.

Ninge in nestire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trasnet, ninge ca padurea,
ninge sa se stinga vocea cind te chem.

Ninge ca-n Esenin si-n poema rusa,
ninge fantomatic si bacovian,
ninge ca sint rece, ninge ca esti dusa,
ninge ca la moartea ultimului an.